Septimiu Câmpeanu se identifică cu Universitatea Cluj, însă a jucat și la Steaua București pentru o perioadă scurtă de timp. Fostul golgheter și-a adus aminte cum a ajuns la Steaua. Spune că a fost „torturat” mai apoi pentru a merge la FC Olt Scornicești, echipa familiei Ceaușescu, însă a amenințat că-și va lua viața și a scăpat.

Stabilit în Germania încă din 1988, înainte de Revoluție, Tim Câmpeanu (69 de ani) spune că nu și-a dorit niciodată să plece de la Cluj. A fost convins cu greu de Ion Alecansdrescu, un nume greu al fotbalului românesc din acele vremuri, să aleagă echipa Armatei. Aventura sa la București nu a durat mult, pentru că s-a întors acasă pentru a-și îngriji soția bolnavă de cancer

„Eu nu m-am gândit niciodată să plec nici la Steaua. Aveam «U» pe piept, nu-mi trebuia nimic. Era nea Ion Alecsandrescu, Dumnezeu să-l ierte!, un mare om de fotbal. Și el m-a convins până la urmă să merg la Steaua. Am avut discuții cu dânsul, Steaua vrând să revină numărul unu în România”, a povestit fostul fotbalist într-o discuție cu Ovidiu Ioanițoaia, la podcastul „Prietenii lui Ovidiu”.

Fostul atacant își aduce aminte amuzat cum a fost ademenit la Steaua cu un autoturism Lada. „Nu mi-au dat banii să mă convingă. La semnătură mi-au făcut facilități să-mi cumpăr Lada, mașina. Mergem să-mi cumpăr Lada, dar, cum eram cu pile și cu asta, n-am avut dreptul să intru printre mașini să văd, numai să aleg de la distanță mașina. Și eu am zis: «Uite aia ca și coniacul închis, mai închisă la culoare».

După două ore vin ăștia și-mi aduce Lada culoarea portocalei! Și eu am zis: «Cum să iau eu portocala asta? Păi eu v-am arătat cealaltă». «Păi nu, că cealaltă era dată cu vaselină, ca să nu înghețe și să nu se pună praful». Am luat-o, că actele erau deja făcute!”, își aduce aminte Câmpeanu de acel episod, vizibil amuzat.

Nu regretă perioada petrecută la Steaua, deși nu a fost încântat să părăsească provincia pentru București, mai ales că a scăpat de stagiul militar obligatoriu la acea vreme. „La Steaua m-au primit foarte bine. Pe toți îi cunoșteam deja de la loturile naționale, începând de la lotul de juniori până la națională. Vasile Iordache, Ștefan Sameș, Anghelini, Tudorel Stoica, ne cunoșteam.

Antrenor era Cernăianu, care îmi fusese antrenor la echipa universitară care a participat la Campionatele Mondiale Universitare din Mexic. Și acolo am avut o evoluție foarte bună în perioada aia. Trei luni de zile am stat împreună!”, povestește Câmpeanu.

În 1984 a decis să se întoarcă la Cluj-Napoca, după ce soția sa s-a îmbolnăvit de cancer. Cu toate acestea, s-a încercat „deturnarea” lui de către FC Olt Scornicești, echipa familiei Ceaușescu. Spune că a fost „torturat” atunci, mai mult o metaforă pentru faptul că a fost închis într-o cameră timp de cinci ore.

„Am plecat de la Steaua pentru că deja boala soției era diagnosticată. Deci în ’84 era diagnosticată și era clar că e grav. Și am zis: trebuie să fiu înapoi lângă familie, ea să fie cu părinții… Toată familia era la Cluj, doar noi eram la București. Steaua avea o echipă foarte bună!

Am fost chemat la Ministerul Apărării Naționale. «Câmpene, din campionatul viitor ești la Scornicești!» Primeam marea cu sarea acolo. Mi se ofereau multe facilități. Mașină, casă, bani… Îmi dădeau un ARO, o mașină de teren. Nu voiam să mă duc. Și nici dacă nu era treaba ca să mă reîntorc la «U», tot nu m-aș fi dus la Scornicești pe vremea aia.

M-au pus în anticameră să aștept vreo trei-patru ore, în care timp general-colonei se tot plimbau și ziceau: «Măi băiete, tu ești… Nu-ți dai seama ce faci? Tu trebuie să semnezi acolo». Și, ca o tortură, m-au torturat în perioada aia de vreo patru ore cât am stat în anticameră”, își amintește Tim Câmpeanu.

A fost lăsat să plece la Cluj-Napoca după ce a amenințat că preferă să-și ia viața decât să ajungă la Scornicești. „M-am dus și am zis: «Eu sunt hotărât să plec la Cluj, chiar fără să mai joc fotbal, decât să semnez, eu mai bine îmi iau viața sau așa ceva», le-am zis. Alecsandrescu a fost de partea mea. Era un om deosebit! M-a înțeles perfect și știa ce și, de fapt, dinainte știa ce fel de om sunt eu și că, în primul rând, am nevoie de o familie la locul ei, liniștită, și pe urmă pot să joc și fotbal. M-a ajutat să mă duc înapoi la Cluj și mi-a dat și dezlegarea după vreo două luni. Putea să mă suspende!”, și-a adus aminte fostul mare jucător.

De altfel, boala soției a fost și motivul pentru care Tim Câmpeanu a decis să fugă în Germania. Cu toate că medicii din Cluj-Napoca i-au dat femeii doar 6 luni de trăit, aceasta a fost salvată de specialiștii germani și trăiește și acum. Conform lui Ovidiu Blag, autorul cărții Tim Câmpeanu – Viața în alb și negru, lansată în septembrie 2026, soția fostului fotbalist a învins boala și că cei doi împlinesc 50 de ani de căsnicie în 2026.