Antonella Palermo – Cetatea Vaticanului

”Biserica nu a considerat niciodată arta un accesoriu”
La aproximativ zece zile de la vizita papei Leon al XIV-lea la Departamentul pentru Cultură și Educație catolică, pe 21 septembrie a.c., în cadrul căreia pontiful a subliniat importanța muncii depuse pentru a genera dialog printr-un limbaj universal capabil să transmită tuturor valorile umanismului, audiența de vineri, 2 octombrie a.c., cu artiști și curatori, organizată în cadrul întâlnirii ”Arta posibilității: țesând împreună”, promovat de același Departament, reprezintă ocazia de a reitera mulțumirile adresate colaboratorilor care, în ultimii ani, s-au pus în slujba Sfântului Scaun, deschizând ”căi noi”. În discursul său rostit în Sala Consistoriului din Palatul Apostolic, a făcut referire explicită la amenajarea Pavilionului Bienalei de la Veneția și la proiectele de artă contemporană care continuă să stârnească curiozitate, interes și un circuit virtuos de creativitate la nivel internațional. Printre cei prezenți, în grupul de aproximativ treizeci de persoane, s-au numărat reprezentanții Bienalei de Arhitectură (2023 și 2025), ai Bienalei de Artă (2024 și 2026), ai inițiativei ”Conciliazione 5” (2025 și 2026) și ai Observatorului pentru Biserică și Culturile Vizuale Contemporane.

Suveranul Pontif a amintit, în special, de succesul artei în închisoarea din Giudecca, pe care papa Francisc a avut ocazia să o viziteze: o experiență care a avut un ecou extraordinar, făcând posibil ca mediul de detenție să ”ne învețe ceva pe noi toți din artă”. Citând recenta întâlnire de la Accueil Notre-Dame din Lourdes, papa Leon a revenit asupra demnității persoanei ”prin însăși faptul că există”, care este ”întotdeauna mai mare decât fragilitatea sau erorile sale”. Apoi, a făcut referire la ediția încă în desfășurare în orașul lagunar ”The Ear is the Eye of the Soul”, care se bazează pe ideea unei arte capabile să surprindă și să facă vizibile și de împărtășit marile întrebări ale inimii umane. La urma urmei, așa cum scria și sfântul Augustin, ”arta, atunci când este autentică, este animată de această neliniște”: ”Pentru Biserică, arta este un spațiu fundamental de ascultare, unde ne putem lăsa instruiți cu privire la aspirațiile și rănile umanității, la setea ei de frumusețe, de dreptate și de pace, la căutarea ei de sens”.

Reflecția papei a continuat prin împărtășirea preocupărilor legate de pericolul de uniformizare care însoțește epoca tehnologiei și a consumului. Printr-o frumoasă metaforă, arta este comparată cu un motor de căutare care scanează în profunzime, oferind nu doar o listă de recurențe, ci unind, într-o țesătură, faptele. În acest sens, opera estetică are o valoare adăugată de neînlocuit: ”Arta voastră, atunci când rezistă uniformizării, când încetinește privirea, când obligă să ne oprim în fața a ceea ce nu se lasă consumat, este o formă de regenerare culturală și spirituală”.

Papa a reluat cuvintele sfântului Paul al VI-lea din celebra omilie rostită cu ocazia Liturghiei cu artiștii din 1964, precum și pe cele rostite de el la UNESCO, cu câteva zile în urmă, care conțin numeroase referiri la enciclica Magnifica humanitas. Astfel, el a dat glas acelei dorințe de colaborare care poate fi extrem de utilă, mai ales pentru a ajuta la distingerea adevărului de fals: ”Și eu vă spun astăzi: Biserica are nevoie de voi. În mod deosebit în această eră a inteligenței artificiale, în care devine urgent să se distingă arta umană de ceea ce este produs de mașini”.